well... ce pot sa spun altceva decat LA MULTI ANI !!!!!! Din partea mea si a Milicei ^^ ma.... aici in belgrad e un loc... te simti ca intr-un oras din Lineage 2... deci e incredibil !!! abia astept sa iti povestesc... nu mai am semnal pe telefon din pacate... have fun dude! *hugs*

La muti ani!

La multi ani! Multa iubire si fericire! :)

Ah .. era creatie satirica. Damn it, mi se parea mie cam ... "nuca-n perete" :))

Congratz for all your poems and keep on with the writing stuff 'cause your talen worths the effort.

[P.S: Da' m-ai indus in eroare bine cu jurnalul ala, ma holbam ca vita la poarta iadului, si nu-mi venea sa cred. Ba ma pufnea rasul ba ma pufnea criza de misandrism ... funny one, damn you :)))) ]

Este superb ceea ce ai scris la Jurnal... dar este o sabie cu 2 taisuri. Atata timp cat il lasai ca o eternitate duala a anonimitatii, intreg poemul putea lua conotatii mult mai adanci decat o nevoie spirituala si fizica. Este intrepatrunderea dintre sentimentului de iluminare spirituala prin zborul haotic al singuratatii si voalul de patima arzatoare care se asterne si-ti croieste zborul prin tornade cromatice in ortocentrul prapastiei, impletind lumina si intunericul in broderii cenusii de visare, pana cand ajungi una cu boarea eternitatii, pana cand te alaturi tesaturii-n nefiinta, si ajungi parte intreaga de segment necoliniar cu zarea, viata, creatia . Pana cand intunericul devine azur, pana cand lumina devine carbune, iar fumul danseaza in jos.. prapastia devine lume, iar haul orizont, iar sunetul chemarii rasuna di ecoul .. de foc.

Dai ai stricat tot cu finalul... este pacat sa scoti asemenea cuvinte melodioase intr-un arpegiu de aroganta. Fizicul conteaza , ca la toti tampitii care nu stiu sa se dezlipeasca de sol si sa-si puna aripi transparente visarii printre nori de poluare si superficialitate? [MDB am crezut ca inseamna Dr House :X:X:X dar e my dying bride... well, omenii asculta toate genurile, nu trb sa-ti sculptezi idealul fiindca vei ramane mai singur ca un cuc cazut din pom in decembrie. Am avut si eu idealuri d'astea patetice, dar macar le-am tinut in mine , fiindca stiam ca voi ajunge la un punct unde voi vedea ca este mult prea relativ, si ca de fapt perfectiunea o arunc in fata celui pe care l-as dori , numai pt ca stiu ca nu va fi acel ideal, si cei care vor veni vor fi izbiti de idealul creat de mine ca un lucru sigur si cert de negare. Iar cand acel ideal aproximativ a fost prezent la orizont, mi-am dat seama ca perfectiunea este cea mai tragica soarta pe care o om o poate intalni. Fiindca nu este nimic ascuns , nimic interesant, este un glob sculptat de tine, dar care nu-l vrei alaturi decat ipotetic , deoarece iti daruieste miresme de pasiune cat sa scrii sentimente scurse pe o hartie si imbibate in substanta turquazie de sentiment sublim, dar dintr-un oarecare motiv , nu o vrei alaturi. Simti acel sentiment pt ea, dar alaturi parca iti distruge ceva din viziunea care o ai asupra ei. In momentul in care iubirea se face cu cap... se duce draqu. Nu o mai dezlegi nici cu incantatii nici cu retusuri, in momentul in care microbul ajunge la creier, inima da rasoale la orice legatura spirituala. Si daca nu ma crezi oi vedea tu , pste cativa ani chiar voi fi curioasa si chiar ma rog sa-ti gasesti idealul... si sa-mi dai dreptate.

This content has been removed for violating hi5's terms of service.