Ratacesc printre cripte pe aleea pustie
  Asteptand miezul noptii,ca mortii sa-nvie...
  
  Ascult cucuveaua cu glasul ei moale...
  E timpul ca mortii din nou sa se scoale.

  Aud mii de soapte dinspre cripte deschise
  Blestemand mantuirea ce Iisus le promise...

  Corbii cei negrii se tanguie-a jale,
  Intre viata si moarte se plimba agale,
  Visand la lumina ce nu vrea sa vie,
  Implorandu-si stapana din moarte sa-nvie.

  Lumina si umbra le vad impreuna...
  Apare printesa pe o raza de luna...
  Tacuta,suspina incet, printre pleoape
  Ii curg lacrimi suvoaie.O chem mai aproape...
  Dar nu vine...Se teme din nou sa iubeasca,
  Prefera sa moara,decat sa traiasca.

  Se inalta cu corbii spre lumea cereasca...

  Stau singur in noapte,pe aleea pustie,
  De acum resemnat,ca ea n-o sa vie...

  Cainii de teama in jurul meu zbiara,
  Privind inspre Luna cu fata-i de ceara...

  Un inger din ceruri la mine coboara
  Cu spada-i de foc capu-n tarana-mi doboara...

  Simt ca mi-e frig,desi e noapte de vara,
  Credeam ca sa mori e o treaba usoara.
  Ingerul plange...Spre ceruri el zboara
  Ducand al meu suflet la regina-fecioara,
  Lasand trupul mort,in pamant sa dispara...